La mijloc, între întuneric și lumină, Suntem ancore ce unesc și declanșează Interacțiunea polilor, prin integrare divină, Cu iubire în suflete și pacea se așează. Oameni cu plase colorate sau gri de fel, Pășesc orbește, căutând ziua de mâine, Pe lângă birouri cu tastatori, în paralel. Unii pentru averi, alții pentru o pâine. Treziților le revin ca atribuții și funcții Să pătrundă prin pânze iluzorii nemilostive, Croindu-și drum printre fibre și vibrații, Contribuind ca ancore celeste în arhive. Să celebrăm ceea ce este, căci pare Că este sau nu este, particule suntem, În spirale și ciclii infiniți, lecția: Răbdare. Creștem, ne expandăm, spații străbatem.
sâmbătă, 31 mai 2025