Am îmbrăţişat copacul înflorit, Iar faţa, cu grijă, de scoarţă am lipit Şi degetele-ncet patale-au mângâiat Ca să pătrundă-n mine frumosul ne-ntinat! Cu ochii închişi şi inima vibrând, În păr mi se adună petale rând pe rând. Căci dragostea ce-o simt în suflet pentru el, Copacul mi-o întoarce făcându-mi un castel Din florile deschise ce-mprăştie parfum, Petale albe-n ploaie cad lin şi se depun. Şi fără să-mi dau seama, încet eu mă transform În flori şi în crenguţe, pe un copac enorm. În vântul cald ce-adie parfumat, Eu îmi desprind petale-n văzduhul pastelat.
sâmbătă, 31 mai 2025