Recunoștință veșnică mamelor!

Recunoștință veșnică mamelor!

Cumpătat și vrednic Om ai fost,                                      
Hrăniți din pântec cu iubire,                                     
Nu ai spus o vorbă fără rost                                      
Și nici nu ți-ai ieșit din fire.                                        

Îndemnul tău, mereu povață,                                     
Mi-e sfat ca slova, de valoare,                                   
Cât de ușor s-a scurs o viață!                                      
Și cât de crunt acum mă doare!                                 

Sunt ce sunt, și-s mândru fiul tău,                            
Îți datorez... rostul ce îl am,                                        
Știu să mă păzesc de omul rău,                                 
Să respect cuvântul ca pe-un hram.                          

Mama ta și a mea mămică                                          
Ne-au fost adăpost și scut divin,                                
Privește-n față fără frică                                                
Au fost și sunt parte din destin. 

Ele s-au retras discret, în Rai,                                 
Te-au învățat ce e familia,                                            
Și nimic nu vor acum să dai,                                         
Doar uneori s-aprinzi făclia.                                        

Autor: Gabriel Stănciulescu