Atunci cand ma privesc in suflet, Nu regasesc decat tristete, Caci mii de ani de-ar fi sa cuget Iubirea nu se mai iveste. De-ar fi sa ma privesc din zarea Cand trup de suflet se desparte As vrea sa fac precum uitarea, Lepadandu-ma de toate. Caci n-am crezut ca fericirea E un labirint far’ de sfarsit Prin care pierzi si amintirea Omului pe care l-ai iubit.