Regina nopţii, floare Se lasă prinsă-n seară regina nopţii floare, mirosul dulce-ncepe sub geamuri să îmi zboare, răcoarea și doi greieri grădina cuceresc, doar eu îmi mângâi părul şi nu mă dumiresc. Un pian îşi poartă-n noapte cuminte recitalul. Când voi atinge-n vise, cu mâna irealul, aminte-mi voi aduce, cum cântă o chitară şi-n clipa asta scurtă, mă-ntorc spre perne iară. E noapte şi sunt stele ce tremură pe lac, trecută este clipa, iar ziua, doar un fleac iar vara asta caldă s-a dus de-atâtea ori, miroase a pământ ce-i semănat cu flori.