Noaptea se târăşte şi geme Tunete, urlet, furtună, Rafale, cuprinse-n blesteme Se scurg prin nervi în ţărână. Se-adună toţi zeii la horă Tropăind prin nori belicoşi, Fulgere şi focuri devoră Alungând din cer pe fricoşi. La mine cu ploi se încruntă Miraţi că nu-mi pasă de iad, Eu umblu năuc cu-o lăută Şi-n sine-mi cu totul recad. Şiroaie mi-aleargă pe faţă Vocea mi se-aude-n eter, Stăpânii cu vânt mă înhaţă Eu cânt şi pe toţi îi disper. De ce să suport aroganţe Ce n-au mai nimic de transmis, De ce să mă joc cu speranţe Când visul din rugi mi-e omis. Lumina născută din mare Se-nalţă pe gene de zori, Mi-alungă tristeţi şi răcoare Pictând crezul meu în culori. Scrâşneşte lăuta prin picuri, Balade din ploi readun, Ce fost-au, sunt toate nimicuri Un nou început recompun. 02.07.2018
sâmbătă, 31 mai 2025