Reîntoarcere la nebunia ploii Bat tobele continuu în burlane. În nebunia ei, zăluda ploaie cu tonurile gri, cu pletele lupane, mi-aduce toamna parcă, în odaie. Nu mai aud decât doar ropote-ndelungi, nici păsările parcă nu mai cântă, pe zidurile ude cresc mucegaiuri lungi şi salcia îmi pare cu ramura tot frântă. Întorc priviri spre geam, la nebunia ploii, dar parcă-aud un sunet din ce în ce mai clar, că miaună pe trepte, de-atâtea ploi, pisoii şi stropii mari ai ploii cad greu pe trotuar.
sâmbătă, 31 mai 2025