Prin ceața bolnavă se pierde orașul și nimeni nu este pe străzi, în tine, o iarnă își sapă sălașul. Iubirea îți spune: să crezi! Jilavă, o frunză își strigă reproșul spre vremuri trecute și verzi, chemarea-i ascunde în palme călușul. Iubirea îți spune: să crezi! Cuțitul durerii și-ascute tăișul pe-un gând sugrumat de zăpezi, iar Charon așteaptă, apatic, bacșisul. Iubirea îți spune: să crezi! Un haos se naște și este urmașul a tot ce-i trecut și păstrezi, în suflet, trecutul îți este vrăjmașul. Lumina îți spune: să vezi! Credința în tine să-ți fie urcușul spre culmea la care visezi, te uită, amurgul își scutură roșul. Iubirea îți spune: să crezi! Adina V. 26.12.2017