REMEMBER EMINESCIAN Peste vremuri încercate străbate un dor de-un veac, de Luceafărul din carte, ce din Cer privește-n Lac. Un incurabil romantic, spre astre plecând grăbit, și-a lăsat dor singuratic în Luceafăr din zenit. Rapsozi pe ogorul gliei i-au pus versurile-n cânt, cu ecoul poeziei de dor doinit la mormânt. În clinchetul de izvoare plânge Basarabia și caută alinare la mama România. „Somnoroase păsărele” închid pleoapa nopților și se înalță la stele înaripate de dor. Teiul își scutură floarea pe al său, pustiu mormânt, de se întunecă zarea sub norii bătuți vânt. La mormânt de criptă veche se deapănă amintiri despre poet nepereche cu eternele iubiri. Înghețat de viscol arctic, Luceafărul visător aduce-n plai mioritic, dor pe raze curgător. Pe bontă se-nalță falnic, simbolul poeților, prin Universul galactic purtând vis nemuritor. Maria Filipoiu / U. Z. P. R
sâmbătă, 31 mai 2025