Când nu mai credeam că iubirea există Când nu mai visam curcubeu sau culori Și încă vedeam cum lumea e tristă Că viață măsoară doar umbre de sori Când țipătul verde pierea în ețer Cuprins de sămânța stelarilor poli Lipseau anotimpuri necurse din cer Și fără speranță pluteam pe atoli O rază albastră trimisă de zei Stingând neculoarea în sufletul trist Străpunge retina cu mii de scântei Privesc la zenit iubesc și exist
sâmbătă, 31 mai 2025