Ținându-ne de mână, lunecăm, lunecăm pe portativul Liniștii lui Beethoven. Privirile noastre conturează raccourci-uri ce se intersectează, ca într-o pânză de păianjen. Spațiul devine o sferă minusculă, iar toate celulele din univers se contopesc în lava originară. Amintirile mele se dizolvă în valurile calde ale inimii tale. Suntem închiși ca într-un mugur preaplin de lume, spațiu, timp, un mugur care stă gata să plesnească în mâna lui Dumnezeu. Ne naștem din el ca două uriașe păsări flamingo cu ciocurile atingând steaua Vega, iar constelația Lira devine circumpolară pentru toată emisfera iubirii noastre. În tot acest timp, vântul cosmic duce din stea în stea notele pianului beethovenian pentru reînnoirea muzicii sferelor.