- Pe firul Ariadnei ca Tezeu Prin suflet umblu după minotaur, În labirintul ăsta-i tot mai greu, Atâția monștri sunt, doar un tezaur În scrinul ferecat și fără fund Ascuns în hăuri negre sub o stâncă. Caut încet și meditez profund Că sufletu-i o groapă prea adâncă Și nu se vede drumul spre liman. Aprinde-mi luna, să dezleg misterul, Tic-tacu'-acestui ceas elvețian, Să-mi fii și astăzi prin genuni reperul. - Când simt că pierd spre tine orice drum Și sufletul ți-e-n vreme de răscoală Mă-ntorc încet spre inimă precum Cu sânge scriu destinul pe o coală În colțul drag al unui amintiri, Aștept să vezi că sunt aici, tăcută, Pierdută printre vrafuri de iubiri Ce-au căutat iubirea absolută. O să-ți dorești cândva introspectiv Să cauți punctul nostru de-ntâlnire, Dar pân-atunci, în mod intuitiv, Mă vei urma și te urmez, iubire. Ioan Grigoraș & Liliana Trif