Reproş lui Dumnezeu Mi-o făcuşi Tu, mie, Doamne, Botezat şi bun creştin, Om la şaişcinci de toamne, De asear’ mă tot închin; Te-am rugat doi ani şi-o vară, Acatiste-am dat, le ştii, Caprele-n vecini să moară, Şi-uite-acuma-s încă vii, Plus că s-au mai şi-mpuiat, Ca tâmpitele,-n prostie… Pe cât sunt de ofticat, Mor de-amar şi gelozie: A’ lu’ Gheorghe, peste drum, A fătat cinci iezi pe an, Că de aia, cum Îţi spun, E-ăl mai mare-al meu duşman! A’ lu’ Ion, vecinul meu, Toate trei de muscă rele, Fată alea tot mereu… Nu ştiu ce-o face cu ele!? Iar, mai jos, e văru’ Gică… Păi…al dracului golan! Patru-i fată…şi-una mică, Zece iezi an dupa an! Şi vii Tu, de faci minuni, După doi ani şi o vară, Bani la popă, rugăciuni… Să-mi faci ţapii mei să moară! Valeriu Cercel