străinul răscoleste pământul frunzele, iarba, cimitire de gânduri crucile din granit veghează trupul poeziei care fără suflare asteaptă un hristos postmodern judecător peste mercenarii de versuri niste flecari parveniți consumatori de otrăvuri lipsiți de originalitate scurmă la rădăcina pomilor căutând faima celor adormiți prin ceață