Vântul mi-a cernut pe tâmple gânduri mii și fire albe M-a încununat cu salbe (amintiri din timpuri vii).. Cerul mi-a sorbit cuvântul ce mi se zbătea pe buze Cum se zbate înserarea-n mii de tonuri sângerii Plâns-au norii de tristețe..plâns-au florile de tei Ochii mei citeau cu sete poezia tinereții Anii mi-au trecut în clipe...clipele sunt anii mei Am ironizat durerea și-am pus lacătul tristeții! Rătăcesc prin mine șoapte..le culeg doar pe acelea Care-mi pun în suflet pace și mă-ndeamnă să iubesc Noaptea îmi dezmiardă somnul aducându-mi mângâierea Iar din cerul plin cu stele..amintirile-mi zâmbesc! 1.06.2017 de Oana Adriana Alexandrescu Focșani