RESPIR PARFUMUL DIMINEŢII Citesc cu drag ce scriu poeţii Când pun în vers trăiri intense Eu nu cer nimănui dispense, Şi opintind pe drumul vieţii, Respir parfumul dimineţii! Se zbat în pieptul meu pereţii Ventriculului drept ori stâng În auricule mă strâng Şi opintind pe drumul vieţii Respir parfumul dimineţii! Sunt încă sclavul frumuseţii Oricărei rubensiene forme, Iubirea mea nu are norme Şi opintind pe drumul vieţii Respir parfumul dimineţii! Doar Cupidon dă drum săgeţii Şi sigur, nu ridic un scut, Pornesc mereu de la-nceput Şi opintind pe drumul vieţii Respir parfumul dimineţii! Nu mă-nspăimântă grosul ceţii Când uneori mă împresoară, Aştept o nouă primăvară Şi opintind pe drumul vieţii Respir parfumul dimineţii! În urma noastră daco-geţii În faţa noastră ce-o să fie? Mi-e dragă Maica Românie Şi opintind pe drumul vieţii Respir parfumul dimineţii Din ţara care va să fie!