Respir parfumul dimineţii, cu nesaţ, Minţindu-mă că încă eşti cu mine, Deşi iubirea noastră-i amintire Pe care nu ştiu de mai dai vreun sfanţ. Încerc să mă încarc din nou cu prospeţime Şi unei existenţe-anoste să-i dau sens, Chiar dacă nu voi mai trăi intens, Ca în acele preafrumoase zile. Cu ochii-nchişi ‘mi-nchipui că aici te am Şi inspirând în zori parfum de iasomie Parcă prezenţa ta e mult mai vie, Deşi noi nu ne-am mai văzut de-un an… Ce vrajă ar trebui acum să fac Şi ce cuvinte magice, rostite, Ar re-noda acele jurăminte Rostite-n urmă cu un sfert de veac?
miercuri, 16 iulie 2025