Respiră pământul în frunze

Respiră pământul în frunze

Sub talpa pădurii brumate
Respiră pământul în frunze,
Îmi bate-n piept toamna fugară
Cu aurul ploii de grâne;
Iubiri forfotesc, aleargă un gând
Prin albia de rânduri hoinare,
Un stol de îngeri cerne tăcut
Lumina și mireasma în cuvinte; 
Timpul zgribulit își scutură clipa în vii,
Inima croșetează în ochiuri, nostalgia,
Adâncită în desișul de aramă,
O căprioară adulmecă anii târzii…