Se ia verbul nud la infinitivul pur al vremilor dintâi Se aşază încet pe foaie se decojeşte bine şi miezul ce rămâne se trece prin maşină Seminţe de mai are lăsaţi-le-ngropate căci cine ştie poate vor da vreodată rod Adăugaţi fireşte puţină-nţelepciune şi câteva felii de-ncredere totală şi multă multă grijă Amestecaţi privind mereu spre înainte Şi-apoi ce va ieşi şi ce va fi ce vom avea şi ce vom şti e taină Căci timpul viitor de multe ori se taie.
joi, 17 iulie 2025