nu mai întind mâna către voi singura mână (cealaltă împletea zborurile) pe care o învăţasem să frământe coca realului precum gospodina blajină pâinea cea de toate zilele palma forfotea de inimi nevăzute prelungea ţărmurile degetelor cu toate holdele rumenite cuptoare să exhibe bogăţia nevăzută pâine harnică înflorea zilnic căuşul palmei arcuia darul punte spre ceruri deşi răsfoia văzduhuri între coastele voastre să vă-nveţe înălţarea aţi crezut că cerşeşte şi-aţi biciuit-o cu arsura scuipatului vârcolaci ai umbrelor ochii şi-au înfipt colţii adânc în inimă sângerează haşurări de neguri palma s-a închis domol a tras storul pleoapei peste daruri să n-o mai ardă acidul urii mâna mea nu mai flutură nici o atingere nu mai iradiaziază căldură a concentrat teritoriile într-o aripă i-a redat libertatea dintâi pe zboruri mişcător univers să deschidă respiră şi mângâie lume alta
sâmbătă, 31 mai 2025