Un far în mantie de ceață Tăișul razelor tocește Și mării fruntea încrețeste Un vânt ivit de dimineață. Pe boltă se deschid ferestre, curg îngerii pe trupuri ude, nădejdea inimii pătrunde în verbul care mă privește. Fierbinte până la tulpină prin pori semnalul îl trimite și ploaia rece de cuvinte inundă lanuri de lumină. În vene lutul s-a-ntărit, mișcarea vieții încetează, pe albul filei galopează Doar vântul urii întețit.
joi, 26 iunie 2025