Într-un periplu zbuciumat prin existența relativă, doar amintiri am adunat cu iz de dragoste fictivă. Speranțele-nflorind pe ram, un ram al deznădejdii crunte, mi-au dat un labirint infam al fanteziilor mărunte. Timpul închis accidental într-o clepsidră inutilă, mai scoate câte-un vis letal dintr-o secundă volatilă. Am sufletul captiv în nori, mă spăl cu soarele pe față și inventez noi sărbători smulgând din noapte-o dimineață. Tot mai cromatic visul meu mă fierbe-n samovarul vieții, din iad mă uit la Dumnezeu cu nostalgia tinereții! Adina V. 09.05.2017