*riduri pe obrazul înțelepciunii* pe cantul destinului glezna flexează o naștere în ritm de hip hop asemenea o moarte surprinde pauza dintre octave ambulanța sosește mereu în ultima clipă inutilă ca o apnee de veșnicie Socrate numără bobii speranței (precum alții conturi în bănci elvețiene) adevărul nu are nevoie să se oculteze propria-i față e deghizarea perfectă nu-mi mai trimite prin poștă fotografii voalate viața mă scoate din pălăria magicianului cu propria voie fără procură culoarea fierbe-n artere luntrea spartă a ochilor eșuează pe coastele Stixului abrupte ca ziua ce-și sparge talazul de mine nu mă salvează de la înec plasa Pythiei este prea rară întrebarea persistă ca o tumoare incurabilă din oglindă cine privește fără de sine chiar de nu vin spre cine agora întinde ventuze atingerea duhului soarbe timpul și-i schimbă codul genetic scheletul se-ncarcă de carne curcubeiele din vene mistuie umbra înainte de apus apoteoza stă gata să cadă ghilotină jurații împletesc frânghie din fluturi de noapte cucuta sparge spațiul prea strâmt pentru Socrate urna își răstoarnă în mine dimineața
sâmbătă, 31 mai 2025