Revolta I-atâta plâns, și-atâta jale Și de tristețe nici n-avem somn... Ne-apar în minte atâtea mame, Ce-și vor copiii teferi, înapoi. Și strigătele lor prelungi Fac scară lungă pân' la cer... Și-oftează îngerii, cu lacrimi, Iar cerul are nori prea grei. Suntem solidari în suferință Și revoltați de pașii înceți... Și ne mirăm, de-i cu putință Să n-avem legi, pentru mișei! Promisiuni se fac cu carul Răspunsuri sunt: "pe viitor!..." Ne mor speranțele în fașă, Purtăm bandaje toți la ochi? Umblăm ca orbii, făr' de vină Călcăm pământ parcă minat... O țară-ntreagă plânge-n hohot, Ne arde-n suflet neîncetat. Pășim prin lacrimi neuscate, Mai poate timpul vindeca?... Atâtea plăgi , adânc săpate, Prin rugăciuni, noi vrem uita! ~3 Noiembrie 2015~