REVOLTĂ În flăcări mor copii nevinovaţi Acum sunt stele reci pe rece boltă, Cu moartea lor sunt unii mai bogaţi Şi lăcomia asta mă revoltă! Zadarnic urlă oamenii pe stradă, Am dat nepăsători morţii recoltă Şi-acum privim o tragică paradă, Făţărnicia asta mă revoltă! Sunt revoltat de câtă nepăsare Încape între noi de-atâta vreme! Aş vrea să cred că de îmi cer iertare Pământul răscolit nu va mai geme. Sunt revoltat dar ce să fac cu fiara Ce ne rânjeşte prin a noastră ceaţă? Ne ard copiii şi ne arde ţara, Incendiatorii au aceiaşi viaţă. Sunt revoltat şi-mi tremură bastonul Deşi sunt încă zdravăn pe picioare. De ne-ar mai da iar Păunescu tonul Poate-ar începe de la mic la mare Să se ridice cei ce suflet poartă Şi să răstoarne putregai scârbavnic, Dacă dormim istoria nu ne iartă, Să n-aşteptăm un alt destin mai darnic! Sunt revoltat când ceara se topeşte Din lumânări ce nu mai ţin de cald, Mă doare carnea şi mânia creşte Mă doare tricolorul, fald cu fald, Împăturit când e atins de ciume Ce îl ofera-n locul celui dus. De ce mi-au dat părinţii sfântul nume Când pot să tac, când n-am nimic de spus? Mă iartă Doamne, nu te-am ascultat Şi astăzi sunt un nimeni revoltat!
sâmbătă, 31 mai 2025