REVOLTĂ II A fost o vreme când priveam Doar din maşină, când treceam, Cartierul primăverii lor, Al lor, al comuniştilor. Suiţi pe tronuri din popor Călcau pe roşul lor covor Stropit cu sânge strămoşesc. O! Brav partid muncitoresc! Cu tine ţara se dezvoltă Şi nu e vreme de revoltă Cu timpul rupt în cincinale În care construim furnale Ori sonde care scot petrol. Şi n-ai să faci colesterol Cu soia şi cafea-cicoare. E tare comunismul! Tare! Dar s-au certat doi securişti Şi cu talentul de artişti Au promovat o revoluţie. Dar n-am scăpat de persecuţie Când după un crăciun dantesc Iţi pe plaiul românesc O ciocoime nepătată Şi-atunci să vezi ce trai mai tată! „Să vindem sonde şi furnale”, Să umplem buzunare goale Cu spăgi pe-ntregul inventar Vândut oricui pe un dolar. N-aveam atunci, n-avem acum, Greşim mereu acelaşi drum Şi-alegem dintre două rele Dar căpătăm numai belele Şi-n timpul nepăsării noastre Se umple ţara de dezastre. Ne arde focul viitorul, Ne pleacă peste zări poporul, Şi se despăduresc Carpaţii De venetice corporaţii Ce ne-or lăsa săraci şi goi. Întoarce Doamne înapoi Pe Decebal, pe Burebista, M-am săturat să văd batista Pe un ţambal mâncat de vreme Când România noastră geme. S-au dus armate de martiri Şi ne culcăm pe tânguiri Şi pe proteste efemere Atunci când România cere Să nu uităm că ne-a crescut, Să nu uităm ca-nenceput E miedul dulcii libertăţi. Adevărate nu bucăţi De caşcaval căzut din cioc. Cu vieţi vândute la talcioc Numai revolta ne ajută. De-aici doar moartea ne strămută! Trezeşte Doamne naţia mută!
sâmbătă, 31 mai 2025