Așezată pe o bucată de lemn Într-un caiet din care iese fum însemn Evenimente derulate alert Într-un decor degradat, incert... Încerc... Încerc să văd dincolo de vise Printre ale oamnenilor lacrimi aprinse... Ei își rostogolesc inimile la vale Nevăzând că există o altă cale... Privesc... Privesc neputincioasă în față cu-n război Unde nu-s nici temători, nici gânditori, Ci doar comportamente-absurde Ce se citesc în privirile lor mute... Rostesc... Rostesc rugăciuni în șoaptă printre buze Oamenii dansează pe muzică d-obuze, Iar sufletele pâlpâie sacadate Pe aripile vânturilor uscate... Poate... Poate dincolo de fumuri negre de durere Bate o inimă ce a învățat să spere, Alung suspinul cu un gest simbolic, Dar răul-mi râde-n față cu-n chip diabolic... Sper... Speranța încearcă prin vene să se stingă Trasă-n afară-n picuri c-o seringă, Fețele lumii se ard sub soare Și sub păsările ce gonesc cu aripile goale Departe... Departe m-aș ascunde de frică să nu pic, Dar cum aș putea să nu ma ridic?! Să nu țip amarul unei păci smulse? Suntem revoluționarii dragostei apuse... Trăiesc... Trăiesc să mai aud râsetele inocete Ale copiilor ce au trăit în lumi defecte, Cei ce au învățat să militeze pentru dreptate În lumea-n care sunt oameni, dar nu-i umanitate...
sâmbătă, 31 mai 2025