Rima îmbrățișată

Ecou al unei dragoste trecute, 
Un vers mereu rătăcitor prin stele, 
Dintr-un poem al nopților pierdute 
Pătrunde-adânc în gândurile mele. 

E-un vers tăcut al vremilor în care 
Ne răscoleau iubirile măiastre, 
Când amândoi pierduți într-o visare, 
Noi îl scriam cu trupurile noastre. 

Un vers ce-i scrijelit în taina nopții 
In sufletele noastre contopite, 
Când ne lăsam purtați în voia sorții 
Simțind din plin trăiri nebănuite. 

Eram metafora iubirii tale,
Tu epitetul tristului meu suflet 
Rătăcitor  prin visele-mi astrale, 
Iar viața mi-o faceai numai un zâmbet. 

Eram nebunii-ncătușați de crudul 
Amor naiv ce ne-a unit deodată, 
Si adormeam strângând la pieptu-mi nudul, 
Pe tine, rima mea… îmbrățișată. 

Căprar Florin