Risipa... Dorințele în crâng le zvârl de-a valma Cu tot ce noi am fost cândva frumos Și suferința o împart cu teama Că dragostea ne este de prisos. Iar clipele ce-s blestemate încă Vor trece-n ani ca fruzele prin tei, Dar cum din amorțeala cea de stâncă Mai pot să cred că-n suflet tu mă vrei!? Iubirea ta m-a sângerat de moarte Și în risipa clipelor mi-e frig, Dar astăzi las durerea să mă poarte Și cu lumina inimii te strig. Mă-nchin o clipă la altarul mării Cu neputința trupului căzut Și nu mă-ncred că vom cunoaște zorii, Știi? Universul nostru-i prefăcut. Dar mă ridic și eu pe jumătate Cu luna rece-a sufletului meu, Iar raza ei o fac eternitate Ca pe risipa lacrimii mereu. Cu nemurirea viselor îndată O să mă-nchid în sufletul rănit Purtând în clipele ce mi se-arată Același dor de tine, infinit.