Inima mă-ndeamnă: Spune-i!, N-o lăsa, crepusculară, Val spumat pe creasta dunei – Răzleţire solitară, Umbră trasă prin lumină, Cupă încă nebăută, Pată fără vreo pricină, Piatră arsă, iarbă mută... Gândul, pod între zăvoare, - Vâlvătaie pârguită - Nu-şi găseşte dezlegare. Agonie şi... Ispită! Dănţuie pe vârful strunei Strigătul, cerşind răsplată; Inima mă-ndeamnă: Spune-i! Gândul tace: Niciodată! (Din vol.: De la Anna la Caiafa)