cu aripi desfăcute biciuie vântul peste culorile ofilite din calendar întoarsă peste pleoapa somnoroasă dimineaţa zgriburită se uită pieziş inima cu voce răguşită bâjbâie prin fiecare ochi de ploaie alungând rugina topită în stropii grei prin mormanul de frunze zvelte pornesc picioarele îmbătrânite în urmele care se pierd.
sâmbătă, 31 mai 2025