Flămând de-a ta iubire, mai râd și-apoi suspin, mă-mbeți dintr-o privire, dar mâine-ți sunt străin. Din chin de fericire, născută să iubești, o clipă de-mplinire, te rog să-mi dăruiești. Mi-ai dat atâta viață și-orbit ca pe-un credul, cu flăcări de speranță, tu, spirit nesătul. Iubire, ești nebună, te-alint și te jelesc, dorințele se-adună și nu se împlinesc. Ce face sensul vieții, în timpul zburător? Cum anii bătrâneții, îi umple cu mult dor. Frumosul, e-o secundă, din păcatul nopții, când raiul te inundă, uiți de roata sorții.
sâmbătă, 31 mai 2025