Rochie de şoapte

Trupul ţi-l îmbraci
În rochie de şoapte,
Şi apari divină
Ca luna în noapte.

Printre stele albe
Rătăceşti cuvinte,
Numai vântul lin
Vrea să te alinte.

Şi din norii deşi
Tu aduni culoare,
Vorbele se sting
Ca razele-n mare.

Şi păşeşti alene
Pe bolta stelară,
Unica ta şoaptă
Veşnic se strecoară.

Apoi tu dezbraci
Rochia de şoapte,
Şi încet dispari
Ca luna în noapte.