Uneori cioplit în lemnul verde al durerii zăvor cu creste ascuns închid hrubele vinului sub deal roditor. Licoarea galben-verzuie şi rubinie sub impulsul adâncirii divine dau cu zaruri peste gânduri nomade, sub patima cărnii ce nu-şi pune frâu. Rod totul până la os nestăpânit fiind cineva mă stăpâneşte prea mult. Nu stă pe gânduri şi mă foloseşte ca pe un vânat norocos.
sâmbătă, 31 mai 2025