Pe boltă mii de stele pe rând îşi deschid ochii, Şi trag cu disperare de draperii din nori Regina nopţii albe îşi etalează rochii Porivindu-se-n oglinda din unda cu fiori. Tremurul şoaptei noastre în perne se afundă Cuvintele disperă înlănţuite-n noi, Suntem actori sălbatici pe scena vieţii noastre, Jucăm în piesa scrisă doar pentru amândoi. Tu, briză răcoroasă ce fruntea mi-o adie Şi-nchide storul ochilor cu cioburi de sărut, Eşti ca un mac fierbinte pe-a trupului câmpie În dans cu evadarea din somnul dispărut. Eu, graiul primăverii inveşmântat în mituri Şi-n lira fermecată de emisari celeşti, Maestru al iubirii, seducător în rituri, Sunt prinţul evadat din cartea de poveşti. Suntem ca dimineţile machiate cu carmin Pe frunzele privirii, din verile fierbinţi, Suntem ca mângâierea din raze de rubin În nopţile-ncărcate cu mii de jurăminţi.
sâmbătă, 31 mai 2025