ROMANIA MARE Mi-e dor cumplit de România Mare , Oricâte ziduri , încă în picioare , Mi-ar sta în cale către Bucovina! O , Doamne ! dă-ne tu lumină Să ne întoarcem către ce am fost. O graniţă pe Prut nu are rost Când dincolo de ea sunt tot români. Ce ne împiedică să fim stăpâni În ţară ce ne-a dat-o Dumnezeu? Mi-e dor de România Mare şi mi-e greu Să nu ştiu dacă mâine mă trezesc. O! Românie Mare! Te iubesc! Nu zăboviţi să căutaţi unirea, Podul de flori e doar un pod de flori, E vremea să vă arătaţi iubirea! E vremea să fiţi iar biruitori! Nimic nu e de-a gata, luaţi aminte, Istoria se repetă dacă vrem! Au fost mai curajoşi cei dinainte? Să fim şi noi eroi chiar nu putem? E mare Prutul , nu-l putem sorbi, Dar malul drept şi malul stâng sunt fraţi, Aceiaşi limbă veşnic vom vorbi, Cu vorbă bună haideţi şi luptaţi! Acelor sfinţi numiţi Ştefan cel Mare Sunteţi urmaşi. Ei fost-au corifei. Să arătăm că n-am uitat de ei! Mi-e dor cumplit de România Mare!