Nu-i cer nimic... Și totuși, dacă-ar vrea - O, dac-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă - Ar face dintr-un lac o Marmara, Și dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă. Nu-i cer nimic... Dar dacă-ar fi să-i cer Ce-aș vrea să am și ce-ar putea să-mi dea, Aș picura-ntr-o cupă cu eter Morfină Și i-aș cere-apoi așa: Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da, Dă-mi calmul blond al soarelui polar, Dă-mi primul crepuscul pe Golgota Și primul armistițiu planetar. Dă-mi paradoxul frumuseții tale, Dă-mi prorocirea viselor rebele, Dă-mi resemnarea strofelor banale Și controversa versurilor mele. Dă-mi A.B.C. al vieții subterane, Dă-mi simfonia flautelor mute, Dă-mi tălmăcirea buzelor profane Și rebusul icoanelor tăcute. Dă-mi prețul primei victime-a femeii, Dă-mi simbolul opalului și-agatei, Dă-mi ritmu-nveninat al Salomeii Și tusea-n fa minor a Traviatei. Dă-mi Spleen-ul călătorilor pe apă, Dă-mi spectrul verde-al zilelor de-apoi, Dă-mi gravitatea morților spre groapă Și comicul funebrului convoi. Dă-mi tot ce-n prima clipă risipești, Și tot ce-n clipa ultimă aduni. Dă-mi fastul siluetelor regești Și perspectiva casei de nebuni... Nu-i cer nimic. Și totuși, dacă-ar vrea - O, dacă-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă! - Ar face dintr-un lac o Marmara Și dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
sâmbătă, 19 aprilie 2025