Necunoscuta care se vindea N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era, Dar fiindcă ea aflase cine sunt - Poetul poreclit "Fluieră-vânt" - Și fiindcă mă ruga stăruitor Să-i fiu și eu, din când în când, cumpărător, Sinceritatea ei m-a-nduioșat Și-n cadrul prețului fixat - Un preț absurd, Ridicul Și meschin, Cu care-aș fi băut un kilogram de vin - M-am îmbătat de gura ei Și-am adormit Pe laurii idilelor lui Teocrit... Dar vai!... Necunoscuta se vindea Nu numai mie, dar și altora!... Și-azi un ciocoi, Iar mâine un calic O cumpărau la fel - mai pe nimic - Căci ea - flămândă veșnic - se grăbea Să-și vândă gura dulce ca la tarapana!... Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun Că-s gata să-i ofer un preț mai bun - Dar cum îi luase mintea Dumnezeu, Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu prețul meu... Și-atunci - De teamă să n-o bat, Sau s-o ucid Și s-o ascund sub pat - Deși-o iubeam, am renunțat la ea Și n-am mai vrut să știu cine era!... Dar într-o zi cu ploaie și cu vânt, Necunoscuta care se vindea, S-a dat la fund Și-a dispărut... Și nimeni n-a mai întrebat de ea De când intrase, parcă, în pământ, Cu numele-i mereu necunoscut... Și totuși, Eu Am întâlnit-o iar, Dar nu ca altădată, pe trotuar, La cafenea, Sau în tramvai... Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai, Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar, În care sta de veghe cuminte, Și-aștepta O zi să-mi mai aduc aminte și de ea!... Dar ce păcat Că regăsirea ei m-a-ndurerat... Și-n loc s-o mai sărut - Cum aș fi vrut - Am început să plâng cu-adevărat!... Necunoscuta care se vindea De data asta, nu mai era Ea - Era doar vechea ei forografie, Pe care mi-o dăduse numai mie!... Și-acum, Cred c-ați ghicit cine era Necunoscuta care se vindea... Era chiar tinerețea mea!...
sâmbătă, 19 aprilie 2025