Noi ne-am iubit ca doi copii de cneji Ce alergau pe dealuri, prin poiene Și-apoi, ca temerarii voievozi Porneam spre casă fără a ne teme De freamătul pădurii noastre verzi Când dimineața tremura prin gene Noi ne-am iubit ca doi copii de cneji Ce alergau pe dealuri, prin poiene. Știam atunci, că nu vrei să te prinzi În a iubirii mreje din poeme. Dar azi, când tandru mijlocu-mi cuprinzi, Îmi spui (printr-un buchet de crizanteme): "Noi ne-am iubit ca doi copii de cneji Ce alergau pe dealuri, prin poiene. "