dimineaţa porneşte încet prin trecutul necrozat te bâjbâi braille anesteziat pe singurul petec de zid nedemolat din minte chipul îţi atârnă prea lung clatină periculos lumea aflată între moarte şi moarte am ales morfina sărutului mai eficient decât acceleratorul de particule dumnezeieşti sunt cuvintele tale săpate în respiraţia oxigenată artificial mi se pare acum tot acest joc de-a viaţa are numai două zeci şi unu de grame neincinerabile iubito le vei găsi tu cumva după mine să râzi cu blestemele închise acum totul pare rotund şi albastru
sâmbătă, 31 mai 2025