N-am crezut că toamna vine Cu ochi verzi ce știu să mintă, Mă privesc și se alintă Cum că-s numai pentru mine. În mișcările-i sprințare, Dintre fructe, două mere Cer căușuri, nu panere, Ca să-mi fie sărbătoare. Ochii mei parcurg pe trupu-i Rotunjimi unduitoare Și-mi provoacă sete mare Pentru gustul din sărutu-i. Toamnă, toamnă, ce-mi faci mie Cu mișcările-ți divine? Simt, prin sângele din mine, C-a-nceput o simfonie. Te-așteptam de astă-vară Să îmi vii așa cum ești Și să-mi spui că mă iubești, Dar ai ochi de primăvară!