Dimineaţă, într-o curte, Unde viaţa spune multe S-a trezit în rouă, iarba! Un bondar îşi udă barba Cu cristale mici de apă Şi îşi pune pe-o aripă Raza soarelui în pripă! Vrăbiuţele-s trezite, Zboară-ntr-una fericite Şi tot spun prin ciripit: „Bună zi, bine-ai venit!” Soarele încet absoarbe Picături de rouă oarbe! Un cocoş mândru anunţă Ora strănsă într-o sămânţă Iar găina se mândreşte, Lumii toată ea vesteşte Că va pune în cuibar Oul, care-i plin de har! Fluturi albi sau pastelaţi Care-au fost cu drag pictaţi De natura cea divină Îşi aleg flori din grădină Ca să soarbă din dulceaţă Pusă-n flori de dimineaţă! Câinii se aud lătrând, Căci ei simt şi au în gând Că sunt foarte responsabili (Motivaţi, deloc amabili) Să păzească ce-i în curte... Vor ca toţi să îi asculte! Guguştiucii în perechi Îşi şoptesc pe la urechi Cântecele de iubire Şi la toţi ei dau de ştire Că e timpul să depună Ouă... vremea este bună! Pe frunze de păpădie Un melc şi-a sa cochilie Merge-ncet şi se tot uită Să găsească umbră multă Unde peste zi să-oprească, Soarele să nu-l topească! Dimineaţa a trecut... Timpul, eu nu l-am pierdut! Privind la ce mişcă-n curte Ştiu pe cele neştiute Şi-nţeleg că viaţa este Desprinsă dintr-o poveste.