Rubin de toamnă

- Din vară parc-a mai rămas un strop
Cât să-mi îmbrace sufletul fierbinte
Cu amintiri pe care le dezgrop
În nopți târzii, când luna nu-i cuminte

Și mă îndeamnă să-ți trimit un semn
Ori să te caut culegând din slove
Metafore aprinse și solemn
Să-ți spun că suntem două supernove,

Pe cerul de smarald vom frământa
Și-n zilele de toamnă lungi poeme,
Când stelele vor râde-n palma ta
Le voi topi cu versu-n diademe.

- Voi stoarce-n pumni parfumul chihlimbar
Al strugurilor copţi de-atâta soare,
Să-ţi torn melancolia în pahar,
Să-nchini de parcă toamna-i sărbătoare

Când trece poleind cu aur pur
Distanţa dintre dragoste şi ură,
E doar un pas ar spune un sperjur,
Dar mâna ta-mi alunecă pe gură

Şi buzele-o urmează degustând
Rubinul ei, otrava dulce-amară,
Obedient, mă vei urma, în gând,
Sub catifeaua nopţilor, pe scară.

Ioan Grigoraș &amp; Liliana Trif