Căci singur ca anul acesta ca anu trecut şi ca de când sunt N-am fost niciodată Dar Doamne Singurătatea mea cea de toate zilele dă-mi-o mie şi astăzi Şi nu mă du în ispita singurătăţii singurătăţilor Şi mă iartă de toate iluziile pierdute cu voie sau fără voie Precum iert şi eu prietenilor mei toate disperările câştigate Şi mă izbăveşte de mine însumi Lăsându-mi o Doamne şi iubita şi dragostea şi pe Eminescu Cel cu Melancolia fără de margini şi cu epicentrul în fiecare cuvânt Apoi din cenuşa poemului divin Ajută-mă o Doamne să-mi revin Atât întreabă focul din cuvânt Atât răspund tăcerile arzând Costel Zăgan, ODE GINGAŞE
sâmbătă, 31 mai 2025