Mai linişteşte-mi Doamne pornirile aprinse, Nu mă lăsa să ard cu toate deodată, Păstrează-mi în altare trăirile promise Să pot să curg în mine şi azi şi altădată. Sunt om supus greşelii şi patimilor aspre, Iar cugetele mele mai rătăcesc nebune, Mai lasă-mă să dorm îmbrăţişat de astre, Trezeşte-mă când crezi c-am rostul meu în lume. Ridică-mă din groapă, abis al rătăcirii, Mai lasă-mi timp s-adun greşelile comise, Mă iartă că i-am dat avânt nefericirii, Că nu am stat de veghe lângă iubiri permise. Încarcă-mă cu nimbul idilelor curate Să pot purta prin ceruri un vis aproape sfânt, Şi în miros de zmirnă din gânduri nepătate, Mai lasă-mă o vreme să sufăr pe pământ.