Rugă pentru ”ei” ... De-atâtea ori în noi visele s-au frânt, Că nu mai știm ce este, viață sau damnare Și-n veacul ăsta veșted rămas fără Cuvânt, Morți-s tot mai singuri lipsiți de lumânare! ... Totul e totuna, tradiții, obiceiuri, Iar noi, niște gângănii agățate-n plasă, Biete vase prinse de otgoane-n cheiuri, Zdrobite fără milă de marea furioasă! ... Tot scenariul ăsta are un singur scop, Ca-ntreaga omenire să fie doar o turmă, Dă Doamne Tu să vină zilele din urmă Și peste-ntreaga lume revarsă alt potop! ... Pe corifeii beznei înneacă-i fără milă, Că ei îți sunt potrivnici de-atâtea mii de ani, Ei sunt Luminii Tale cei mai răi dușmani, Înneacă-i Tu în ape, îngroapă-i în argilă! ... Și nu uita de ceilalți, care le sunt slugoi, Lefegii plătiți doar să le facă jocul, Care fără rușine ne tălhăresc pe noi, Dă-le Doamne apa sau dă-le Doamne focul!