Doamne-ai noștri părinți, au plecat, sunt în cer, Fă-mi-i Doamne tu sfinți, doar atâta îți cer! Ne-au născut, ne-au crescut, doar din dragostea lor Și-au trăit în trecut s-avem noi viitor! Dacă palmele lor n-ar fi fost bătucite, Dacă rufele lor n-ar fi fost înălbite, Viața noastr-ar fi fost doar cu lipsuri și rele, Ei ne-au spus ce-i cu rost, să nu dăm de belele! Ne-au ținut și prin școli, drămuind toți bănuții, Au fost mândri de noi, ocupând niște funcții. I-au crescut mai apoi și pe-ai noștri copii Din strânsurile lor, să n-avem datorii. Bătrânețea cea grea, i-a ajuns și pe ei, Neputința și ea, anii răi, anii grei! Au plecat, nu mai sunt nici cu noi, nici cu voi- Doar pe aripi de vânt îi simțim pe-amândoi. Mamă, tată din cer, să-mi iertați de-am greșit: Fără voi, cum să cer, să mai fiu fericit?... Doamne Sfinte, ai grijă de ai noștri părinți, Și acolo în ceruri, fă-mi-i Doamne Tu, sfinți!