Rugăminte

O ghiară mi-a distrus plămânii
Și fără aer m-a lasat. 
Eu încă simt urmele mânii
Ce m-a lovit și a plecat. 

Am ascultat vorbe amare
Și le-am primit făr-a le cere. 
Dar cine știe cât mă doare
Și c-am rămas fără putere?

Încă mă-nnec în lacrimi care
Nu par a ști să obosească. 
Și vreau să urlu! Doare tare!
E cineva să le oprească?! 

Eu mă vedeam un om puternic. 
Acum mă simt atât de mică...
M-a copleșit un foc lăuntric
Și m-a-nghițit o veche frică.

Eu am crezut că dând iubire, 
Făcându-l universul meu,
Mă va iubi mereu pe mine 
Și vom fi doi în orice greu. 

Nu i-a luat mult. M-a dat deoparte. 
M-a îngropat cumva de vie. 
A rupt finalul dintr-o carte
Cum nu vor fi alte o mie. 

Mi-aș smulge carnea de pe mine!
Atât de rău am decăzut.
Și simt că nu-mi va fi mai bine!
Doar spune-mi Tu, ce am facut???

Cu ce-am greșit atât de tare
Și ce păcate port cu mine,  
De mi-ai dat mie soarta-n care
Am numai lacrimi și suspine?

Doar spune-mi TU! Te rog a-mi spune...
Ce i-ai dat sufletului meu?
Cât să mai duc în astă lume?
De ce am viața asta eu...

Mă arde apa! Foc mă stinge!
Și nici pământul nu-l mai simt!
Mă doare trupul când m-atinge
Și blândul vânt pe care-l mint. 

N-ai vrea Tu să mă iei la tine?
Eu singură nu pot veni...
Îmi zbiară sufletul în mine!
Și rogu-te a-l auzi! 

Eu nu mai pot, Doamne, a duce...
Și Tu, de sus, mă vezi că merg. 
Dar sufletu-mi nu o să urce, 
Ci-o să coboare în infern. 

El m-a distrus. M-a-ngenunchiat. 
Nu mai trăiesc de ceva vreme. 
Un suflet ce-a fost trunchiat,
Nu mai trăiește. Dar se teme. 

Eu, Doamne, nu mai am speranță.
Dac-am greșit, îmi cer iertarea!
În inimă am numai gheață.
Cu foc am renegat uitarea. 

Nu este om să mă găsească. 
Știu c-am rămas doar eu cu mine. 
Nu va fi nimeni să iubească
Să-și poarte pașii prin ruine. 

Eu nu mai am nimic de dat. 
E ca un vid sufletul meu. 
Trăirile-mi s-au innecat
De la un plâns constant și greu. 

Eu nu mai pot să simt iubirea. 
Și atunci cin-să mă iubească?
Eu nu-mi voi găsi fericirea.
Un lucru mort, cum să trăiască?

Eu îți scriu rânduri printre lacrimi. 
Nu reușesc a le opri. 
Tu, Doamne, vezi atâtea inimi!
Dar oare toate pot iubi?

Te rog numai să-mi curmi durerea...
În orice ceas, pare să crească...
Eu nu mai am deloc puterea
Să-i spun să tacă, să se-oprească...

Îndrumă-mi pașii către pace. 
Dă-mi liniștea sau dă-mi veninul.
Îmi urlă sufletul! Nu tace...
Am pierdut tot. Asta mi-e chinul...