rupere în fluturi

ai felul tău sublim de-a fi
câteodată ţii mâinile încrucişate peste gânduri
alteori mâna dreaptă o treci prin
alte începuturi
cel mai mult îmi placi când te încovoi
şi prinzi în palme
finalul zdrenţuit al ultimelor ploi
uneori îmi risipeşti toţi norii de pe frunte
şi umbra mea o mângâi pe un scaun gol
ori pe un drum de munte
eu eram într-o piatră rece
lângă fântână,
strigând
-Hai, vino odată şi ia-mă de mână,
ţărână,
-Cerule, vino mai aproape din absoluturi
înghite-mă adânc,
şi rupe-te în fluturi