Să aducem trăirile înapoi

Să aducem trăirile înapoi  

Mă strecor în gânduri, răvășit,                
Refac pașii-n doi și te zăresc,                       
Ne pierdem din nou în infint                      
Și tot mai mult mă răscolesc.                      

Mi-am oprit clipele trăite,                             
Mai pun în van câte-o dorință,                     
Stârnesc din poftele-nvechite                        
Și port cu mine o căință.                                 

Te caut și-n vise, nu obosesc,                       
Cred că am greșit să uit de noi,                   
Aș face orice să mai iubesc                             
Să aduc dorința înapoi.                                 

Oare ce-aș putea să mai repar,                     
Să-mi ierți purtările rebele,                            
Din gestul meu, vinovat, bizar                       
Păstrăm secvențele fidele.                           

Trimit speranțele rămase                              
Să încerce ce n-am reușit,                               
S-aducă serile spumoase                                
Și trăirile... ce ne-au lipsit.     

Atât de scurtă este viața,                                
Nu vrem un cer neînsorit,                              
Doar când iubești se-nalță ceața,                                                    
Doar când iubești ești împlinit.                                     

Autor: Gabriel Stănciulescu